GASCA EGIPTEANA

Gasca egipteana (Alopochen aegyptica), mai este numita si gasca de Nil are un gat lung, picioare lungi de culoare roz, cioc roz si cercuri maro in jurul ochilor. Gasca egipteana se distinge de celelalte specii asemanatoare prin pata maronie de pe piept. Aripile si capul sunt maronii, iar restul corpului este de culoare crem.

Gasca egipteana are o inaltime cuprinsa intre 63 si 73 centimetri si cantareste 1.5-2.3 kilograme. Lungimea aripilor deschise este destul de mare, aproximativ 38 centimetri. Femelele nu se disting foarte mult fata de masculi, singurul criteriu fiind cel de marime,  acestea fiind un pic mai mici fata de mascul.

Gasca egipteana traieste in grupuri mici, in special pentru protectie. Este destul de sedentara si in timpul zilei hoinareste prin apa in cautarea hranei, iar noaptea se intoarce in apa. Cand nu gaseste hrana suficienta poate intra chiar pe terenurile agricole in cautarea hranei si poate face pagube destul de mari.

 

Gasca egipteana este in principal erbivora, mananca iarba frageda din savane si pasuni, grau din culturile agricole, frunze si pietris. Are tendinta de a pastra iarba, departe de sursa de apa, de pe campii si terenurile arabile.  Gasca egipteana mai mananca si o larga varietate de insecte mici, rame si broaste.

 

Gasca egipteana nu traieste in zonele cu paduri dese, ci poate fi gasita pe pajisti, lunca si chiar terenuri agricole.  Majoritatea timpului si-l petrece in rauri, lacuri, parauri, iazuri si zone umede. Gasca egipteana poate fi gasita pana la 4000 de metri inaltime.

 

Gasca egipteana traieste in grupuri mici, in special pentru protectie. Este destul de sedentara si in timpul zilei hoinareste prin apa in cautarea hranei, iar noaptea se intoarce in apa. Cand nu gaseste hrana suficienta poate intra chiar pe terenurile agricole in cautarea hranei si poate face pagube destul de mari.

 

Conservare

Gasca egipteana are o intindere larga si nu este considerata ca fiind aflata in pericol de disparitie.

Gasca egipteana este larg distribuita pe taramul nativ, Africa si sudul Europei. Este foarte intalnita in Africa, intre Sahara si valea Nilului. In secolul al XVIII-lea,  a fost introdusa in Marea Britanie.